Intâlnire cu un erou

0
293

Inchid ochii,respir adanc si îmi amintesc…parcă era ieri.Razele soarelui se strecurau în cameră mângâindu-mi fața,dar nu îndeajuns de mult încat să mă trezească.De asta se ocupa ceasul.Era un ceas electronic, negru cu display-ul cifrelor de culoare rosie și era cel mai mare dușman al meu,și al vecinilor mei,pentru că îi trezea chiar și pe ei.Săream speriat din pat și mă duceam repede spre patul surorii mele.O trezeam și pe ea iar apoi ne îndreptam amândoi spre dulapioarele noastre de haine.Ne îmbrăcam conștiinciosi iar apoi încercam să ne aranjăm paturile(era poruncă de la ai mei,ei fiind la servici schimbul 1).După lupta cu paturile eu îmi făceam datoria de frate mai mare și mergeam la frigider de unde scoteam margarina și ruda de salam.Da, prietene rupeam margarina în două! O mâncam cu pâine și sare,dulceață sau salam.Linco,Frühstück sau Holland se găseau atunci.După ce puneam de pachet ieșeam amândoi pe usă ,cu cheia la gat, eu plecam spre școală iar sora mea mai mica spre grădiniță.Așa decurgeau diminețile când eu aveam 10 ani iar sora mea 5.

Ajuns în curtea școlii era haos total.Parcă era o școală de minioni care au consumat RedBull în exces.Erau fel și fel de grupulețe care alergau în stânga,în dreapta,zbierau,jucau fotbal(ma rog…fugeau 20 dupa o minge) sau distrugeau tot ce prindeau.Ajuns printre ei mă dezlănțuiam și eu.Și tare popular mai eram.Mai ales la cancelarie.Făceam numai și numai prostii.De exemplu,curtea școlii nu avea poartă pentru ca eu și ai mei camarazi o foloseam pe post de hintă.La început au reparat-o dar o stricam zilnic iar apoi au renunțat.Ne plăcea pentru că în timp ce ne făceam damblaua,treceau fetele pe acolo,mergând spre covrigăria de alături iar noi fiecare ne credeam un Don Juan.Coridoarele școlii erau adevarate piste de viteză.Ne jucam de-a prinselea și fugeam cât ne țineau picioarele deși învățătorii nu prea erau încântați de treaba asta.În primul rând pentru că ne ciocneam între noi iar în al doilea rând ne mai ciocneam și cu ei.Imagineaza-ți că ești profesor și te îndrepți spre sala de clasă să predai,iar în același timp vezi cum în fața ta aleargă spre tine o ceată de 15 bitangi.Ce faci? Pai ții bine de catalog cu două mâini,îl pui în fața ta pe post de scut și îți aperi moștenitorii că dacă nu, se termină grav.Nici în timpul orelor nu eram ușă de biserică,deși eram al 2-lea la învățătura din clasă.Vorbeam mereu și încercam să manânc pe furis(în oră nu se vorbea și nu aveai voie să mănânci exact cum acuma nu ai voie să vorbești la telefon).

După terminarea orelor, joaca și nebunia continua acasă în fața blocului,unde,de fiecare dată eram certați de un vecin morocanos din cauza gălagiei enorme.Îl înțelegeam pe tip,și plecam în spatele blocului.Ghinion pentru el,avea și acolo fereastră.De exemplu ne plăcea să ne jucăm de-a Dexter și laboratorul lui.Încercam să inventăm tot felul de lucruri pentru a salva lumea.Exact ca și în Dexter sorămea îmi sabota planurile.Pentru cei care nu știu,Dexter era un serial de desene animate difuzate pe Cartoon Network.Apropo,de Cartoon Network,vreau să te anunț că a început o nouă serie de desene plină de aventuri Ben 10 .Ben 10 este serialul de animație în care Ben Tennyson, un băiat de 10 ani, salvează lumea cu ajutorul prietenilor săi și cu un dispozitiv-ceas, Omnitrix, cu care se poate transforma în 10 creaturi, fiecare cu o anumită putere.Revenind la ale noastre vă povesteam de sorămea care, fiind mai mica ca și mine,eram nevoit să o iau cu mine peste tot și să am grija de ea până la ora 15-16 când veneau ai mei de la servici.Un minut dacă nu erai atent la ea o comitea rău de tot.Dacă îi cumpăram înghețată se mânjea toată,și tot nu reușea să o mănânce.În zilele ploioase se murdarea din cap până în picioare cu noroi așa de tare încât atunci când mergeam în casă trebuia să o car în brațe pentru că nu putea să meargă.Tălpile i se afundau în noroi,erau grele și nu putea pașii.În zilele cu soare se juca cu pisica vecinului și se umplea de pureci și evident când mergeam în casă tot eu trăgeam foloasele ei și eram pedepsit.Cel mai aspru am fost pedepsit în legatură cu Operațiunea Planeta Verde.Planul în această operațiune era următorul.Eu eram Dexter și împreună cu un prieten,Cipri, pe care îl consideram asistentul meu ne-am hotărât să inventăm o licoare verde care atunci când se află în prezența naturii aceasta din urmă înflorește și învie ajungând la culoarea verde ca și substanța respectivă.Natura trebuia doar să vadă culoarea respectivă și era salvată.Dar cum făceam noi ca toată natura să vadă licoarea?Păi simplu.Cu ajutorul bicicletelor pe care urma să le mânjim cu licoarea respectivă și să pedalăm prin tot cartierul să ne vadă natura.Căutând prin casă ingrediente pentru licoare,am gâsit pe balcon,în raftul cu scule al tatălui meu,o jumătate de cutie cu vopsea și o pensulă bonus.Îți dai seama că am luat-o,mai ales că era și verde și se potrivea cauzei noastre.Ajunși din nou în spatele blocului cu Pegas-urile după noi,am desfăcut cutia cu vopsea.Vopseaua avea o coajă deasupra pentru că prinsese puțin aer.Din cauză că nu aveam o altă cutie unde să vărsam vopseaua am tăiat o minge de Handbal în jumătate și am golit conținutul în mingea tăiată.Așa am putut să inlaturam coaja și puteam folosii vopseaua amândoi în același timp.Ne-am apucat să vopsit bicicletele cu licoarea verde.Eu vopseam cu pensula iar Cipri se chinuia cu o pensulă de la setul de acuarele.Treptat,  pe masură ce înaintam cu vopsitul,bicicletele prindeau culoare la fel și… sorămea!!Într-un moment de neatenție ne-a luat jumatatea de minge cu vopsea și și-a pus-o în cap.Pfff când am vazut-o m-am făcut verde la modul propriu!Am încercat să îi dau jos casca dar ea având capul mic,exact cât mingea de handball nu puteam.Pe deasupra mai și plângea că o doare și să nu mai trag de cască.Am mers cu ea în casă și am mai așteptat încă 1 oră până au venit ai mei de la lucru.Când au venit ai mei parcă s-au pogorât toți sfinții și arhanghelii din ceruri în gura tatălui meu.Verde mi-a trebuit ,verde am văzut în fața ochilor.M-a certat și m-a pedepsit luându-mi ce iubeam eu mai mult:libertatea de a ieșii afară la joacă.Și pe langă asta la finalul moralei care mi-a ținut-o îmi trântește în față și deznodământul într-un mod ironic:”Vezi că mâine ai întâlnire cu un erou! „, „Cu cine? ” intreb eu . La care el răspunde: „Cu un erou . Are și el ochelari,nu il cheamă Dexter,dar predă matematică.De mâine mergi la meditații la profesorul X .”

Pe de-o parte îl uram iar pe cealaltă îl înțelegeam.Casca de pe capul surorii mele nu a putut să fie scoasă cu una cu două.Din cauză că a stat o ora cu ea în cap s-a încleștat bine si a fost nevoie de diluant și de tuns la zero.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here